Un surplus livrat în rețea nu poate plăti automat orice factură, arată a doua versiune a proiectului ANRE pentru prosumatorii cu mai multe locuri de consum, prezentată de DCBusiness. Documentul, aflat în stadiu de proiect, propune un mecanism unitar de alocare a valorii energiei între facturi, într-un singur ciclu lunar, cu aplicare generală de la începutul anului 2027.
De ce se împarte valoarea, nu energia
Prosumatorii cu mai multe locuri de consum ar urma să folosească valoarea energiei livrate în rețea după un mecanism unitar de alocare între facturi. Referatul de aprobare descrie folosirea sumelor rezultate după stingerea locală a creanțelor reciproce pentru mai multe locuri ale aceluiași prosumator.
Distincția dintre energie și valoarea ei este esențială: un surplus produs la o proprietate și o factură emisă pentru alta nu sunt cantități comparabile doar în kilowați-oră, fiindcă factura include componente diferite. Regulile trebuie să arate ce sumă este disponibilă și ce obligație poate fi stinsă din ea.
Principiul are baza în lege: potrivit Adevărul, Legea nr. 160/2026 permite folosirea surplusului pentru alte locuri de consum aflate în proprietatea aceluiași titular. Proiectul ANRE este cel care transformă acest drept într-o procedură de facturare.
Opțiunea de rezervare și evidența lunară
A doua versiune introduce o opțiune de rezervare a valorilor rămase pentru facturi deja emise, dar încă nescadente. Prosumatorul ar exercita-o expres, după stingerea facturilor eligibile ajunse la scadență.
🗞️ Citește și Acestea
Fără această opțiune, proiectul prevede plata directă a valorilor nealocate, la scadența documentelor de origine. Diferența urmărită este între folosirea sumelor pentru facturi viitoare și simpla lor încasare.
Proiectul propune un singur ciclu ordinar lunar de alocare, plus reguli pentru corecții. Miza pentru client este să poată urmări traseul fiecărei sume: de unde provine, pe ce factură a fost folosită și ce valoare a rămas.
Ce trebuie să facă furnizorii înainte de 2027
Pentru ca alocarea valorică să funcționeze, furnizorii ar trebui să-și adapteze procedurile interne de facturare și de evidență a creanțelor reciproce. Proiectul leagă aplicarea de aceste etape pregătitoare, ceea ce înseamnă că un prosumator cu mai multe locuri de consum va depinde de cât de repede își ajustează sistemele furnizorul său.
Clienții ar urma să-și exprime opțiunile, inclusiv cea de rezervare a valorilor rămase, într-un interval anterior începerii alocărilor. Descrierea publicată nu precizează cum se comunică opțiunea și nici ce se întâmplă dacă prosumatorul nu o exercită, în afara regulii plății directe a valorilor nealocate.
Calendarul propus și întrebarea practică
ANRE propune, potrivit referatului proiectului, ca operațiunile de alocare valorică între locuri să înceapă la începutul anului 2027. Etapele pregătitoare ar include procedurile furnizorilor și exprimarea opțiunilor clienților.
Termenul pentru observații la a doua versiune a expirat, deci forma finală depinde de ce reține ANRE din ele. Pentru un prosumator, întrebarea practică este când devine valoarea efectiv disponibilă pentru o altă factură, iar răspunsul nu poate fi dat înainte de ordinul final.
Ce contestau prosumatorii în prima formă a proiectului
Asociația Prosumatorilor și a Comunităților de Energie (APCE) a criticat prima versiune a normelor. Potrivit Spotmedia, asociația spunea că proiectul le permite furnizorilor să stabilească termenul de plată a sumelor datorate prosumatorilor și amână aplicarea completă a unor mecanisme până în 2027, deși legea era deja în vigoare.
Președintele APCE, Dan Pîrșan, a mai afirmat, potrivit Puterea.ro, că proiectul tratează dreptul prosumatorului mai degrabă ca pe o „alocare valorică” decât ca pe o compensare propriu-zisă între locuri de consum. Tot el a semnalat că unele creanțe ale prosumatorilor ar păstra un termen de regularizare de până la doi ani.
Sursele consultate nu arată dacă observațiile asociației au fost preluate în a doua versiune, iar DCBusiness nu menționează o poziție a APCE despre aceasta. Fără acest răspuns, nu se poate spune dacă punctele contestate au rămas în text.
Singurul lucru sigur se rezumă la distincția pe care o fixează chiar proiectul: între facturi se alocă valoarea energiei, nu kilowații-oră, iar momentul în care o sumă devine utilizabilă pentru altă factură depinde de ordinul final.
