Transgaz a încheiat cu Romgaz, OMV Petrom, E.ON Energie România și Engie România 11 contracte de rezervare de capacitate, în valoare totală de 688 de milioane de lei, echivalentul a 129 de milioane de euro, potrivit Newsweek România. Cele mai mari sume vin din contractele anuale, valabile pe durata noului an gazier, iar raportarea către bursă a fost obligatorie din cauza unui prag legal.
Cum se împart cele 688 de milioane de lei între cei patru parteneri
OMV Petrom a semnat două contracte anuale, de 146 de milioane de lei (27 de milioane de euro) și de 154 de milioane de lei (29 de milioane de euro). Romgaz a încheiat cinci contracte însumând 274 de milioane de lei (51 de milioane de euro), dintre care unul anual, de 259 de milioane de lei (48 de milioane de euro).
Contractele noi cu E.ON valorează 76 de milioane de lei (14 milioane de euro), iar cele cu Engie 38 de milioane de lei (7 milioane de euro). Sursa nu precizează câte dintre cele 11 contracte revin fiecăruia dintre ultimii doi parteneri.
Adunate pe companii, cifrele arată că Petrom și Romgaz acoperă împreună 574 de milioane de lei, adică aproximativ 83% din total, în timp ce E.ON și Engie însumează 114 milioane de lei (calcul pe baza valorilor din raportări). Cele trei contracte anuale a căror valoare e cunoscută, două la Petrom și unul la Romgaz, totalizează 559 de milioane de lei, circa 81% din suma generală.
De ce au ajuns contractele în rapoartele către bursă
Transgaz a raportat tranzacțiile pentru că valoarea cumulată a contractelor cu fiecare dintre cei patru parteneri, pe ultimele 12 luni, a depășit 10% din cifra de afaceri netă a anului 2025. Pragul este prevăzut de Regulamentul ASF nr. 5/2018, iar rapoartele au fost publicate după închiderea tranzacționării.
🗞️ Citește și Acestea
Totalurile pe 12 luni includ și acorduri anterioare, deci nu se confundă cu valoarea noilor contracte. Pentru Petrom, suma ajunge la 463 de milioane de lei (86 de milioane de euro), inclusiv contractele pentru punctele de interconectare cu țările vecine.
La Romgaz, totalul pe 12 luni este de 338 de milioane de lei (63 de milioane de euro) și cuprinde și servicii de înmagazinare, precum și achiziții de gaze pentru consumul tehnologic al Transgaz. E.ON ajunge la 321 de milioane de lei (60 de milioane de euro), iar Engie la 320 de milioane de lei (60 de milioane de euro).
Ce înseamnă, de fapt, o rezervare de capacitate
Într-un contract de acest tip, utilizatorul rețelei plătește operatorului contravaloarea capacității de transport rezervate, la tariful de rezervare aplicabil, potrivit modelului de contract-cadru publicat de Transgaz pentru procesele de capacitate. Cu alte cuvinte, suma reprezintă dreptul de a folosi conductele, nu prețul gazului transportat.
Asta limitează ce se poate deduce din cifre. Valoarea de 688 de milioane de lei nu indică volumele de gaze în MWh sau în metri cubi, nu este profit pentru Transgaz și nu spune cât din capacitatea rezervată va fi folosită efectiv.
Conversia în euro din raportări implică un curs de aproximativ 5,33 lei pentru un euro (688 împărțit la 129), valoare apropiată de cursul de piață din perioada raportării, de circa 5,34 lei pentru un euro, citat de Newsweek România.
Reacția bursei și golul de comunicare
Acțiunile Transgaz au încheiat ședința anterioară raportărilor în scădere cu 0,3%, la 86,6 lei, pentru o capitalizare de 16,3 miliarde de lei (3 miliarde de euro), potrivit ZF. Cum rapoartele au apărut după închiderea tranzacționării, cifra bursieră nu reflectă reacția investitorilor la anunț.
Sursele nu indică cifra de afaceri netă a Transgaz din anul de referință, așa că pragul de 10% nu poate fi tradus în lei. Din același motiv, nu se poate spune cât de aproape de prag se află fiecare partener, ci doar că toți patru l-au depășit.
În sursele consultate nu există un comentariu al conducerii Transgaz sau al companiilor partenere, dincolo de rapoartele către bursă. Compania urmează să își prezinte rezultatele pentru trimestrul al treilea la raportarea periodică, unde ponderea acestor contracte în venituri ar putea fi detaliată.
Limita clară a cifrelor rămâne aceeași: ele arată cât plătesc cei patru parteneri pentru acces la rețeaua de transport, nu cât gaz vor transporta și nici cât câștigă Transgaz din aceste contracte.
